Comuna: formată din satul cu acelaşi nume a fost colonie sârbească, iniţial Siniţe, dezvoltată într-un centru grăniceresc înfiinţat în sec. al XVIII-lea de administraţia austriacă pentru supravegherea traficului fluvial; centru sârbesc izolat în lanţul de sate româneşti de pe malul Dunării, neintegrat într-o anumită zonă etnografică a populaţiei de aceeaşi origine din ţara noastră.

Localizare: în V extrem al judeţului, în Defileul Cazanelor Dunării, la 40 km V de Orşova, vecină cu judeţul Caraş Severin la N, Dunărea şi Serbia la S, com. Dubova la E, Moldova Nouă la V

Organizare teritorială : Comuna este formată din satul cu acelaşi nume

Suprafaţa-8980 ha

Suprafaţa intravilan -74 ha

Suprafaţa extravilan -8504 ha

Număr de gospodării – 430

Organizare administrativ teritorială anterioară:

1773-1872 organizare de tip militar în cadrul Regimentului de Graniţă

Româno-Bănăţean nr. 13;

1872-1919 comună în plasa Orşova, sub administraţie austro-ungară;

1919-1950 comună în plasa Orşova, jud. Severin;

1951-1952 comună în raionul Almăj Mehadia, regiunea Severin;

1952-1955 comună în acelaşi raion, regiunea Timişoara;

1955-1964 comună în raionul Orşova, regiunea Timişoara;

1965-1968 comună în raionul Orşova, regiunea Banat

Populaţie:

Populaţia comunei în 1980: 1426 de locuitori din care: 80 români, 1320

sârbi, 3 unguri, 1 ceh, 22 rromi

Populaţia comunei în 2004: 1163 de locuitori din care:118 români, 1020 sârbi, 3 unguri, 3 cehi, 19 rromi.

Trebuie menţionat că în ultimii ani s-a înregistrat o creştere a cererilor de locuinţe în zonă, s-au înregistrat mai multe operaţiuni de cumpărare locuinţe, iar pe terenurile concesionate a început construcţia unor imobile destinate atât turismului cât şi locuirii permanente.

Forme de locuire temporară în afara satului: sălaşe-gospodării agro-pastorale, situate izolat pe terenuri agricole şi pe fâneţe, locuite în mod special în perioada lucrărilor agricole şi de recoltare a fânului.

Resurse: potenţial turistic, fond pomicol, plante medicinale, fond forestier,fond piscicol, zootehnie, materiale de construcţie, firme comerciale private.

Instituţii: şcoală nivel preşcolar, primar şi secundar, bibliotecă comunală, cămin cultural, dispensar medical

Monumente istorice: după distrugerea cetăţii Sviniţa (apărată de cavalerii teutoni), cu materialul de construcţie s-a ridicat Cetatea Trikule (sec. al XVI-lea). Aceasta se compunea din trei turnuri legate între ele printr-un gard de palisade – o incintă sub formă de triunghi. Cetatea avea sarcina de a opri incursiunile turcilor.

Relaţii interculturale : Şcoala din Donji Milanovać, Serbia

Calendarul evenimentelor:

Festivalul Smochinelor (august, septembrie);

Festivalul Satelor Dunărene, 1-2 mai;

Festivalul Sportului;

Festivalul Muzical al Minorităţilor “Fereastră spre Noi” (august).

Obiceiuri tradiţionale: pescuitul cu vârşa, plasa, prostovolul

Activităţi tradiţionale specifice: creşterea animalelor (capre, oi, vaci), pescuitul cu vârşa, culesul fructelor (smochine, fragi, căpşuni sălbatice, mure, măceşe)

Instalaţii tradiţionale: morile cu ciutură de la Ţiganski Ogaş, Vodenicki Ogaş, Povalina, Stariştea, Valea Iuţului, Elişova au aspect inedit prin prezenţa la fiecare moară a mai multor pietre alergătoare de grosimi diferite, schimbate concomitent cu găleţeaua.

SVINIŢA

Sat al comunei omonime

Locaţie: pe malul Dunării, în depresiune post tectonică

Atestare documentară:

1743 conscripţia austriacă atestă aşezarea ca fiind locuită de populaţie românească;

1768-1872 a avut organizare de tip militar în cadrul Regimentului de Graniţă Sârbo-Bănăţean cu sediul la Biserica Albă;

1872-1948 pădurile şi păşunile au aparţinut Comunităţii de Avere Grănicereşti; recensământul general al României din 1930 înregistrează la Sviniţa 1774 locuitori, din care 93,5% de naţionalitate sârbă;

1965-1969 cunoaşte fenomenul de migraţiune negativă.