All for Joomla All for Webmasters

22 Dec · admin · No Comments

Orsova – ieri, azi, maine

Orşova – loc de întâlnire dintre bătrânul Danubiu şi Carpaţii Româneşti – semnifică un imemorial leagăn de civilizaţie, unde peisajul relativ auster mai păstrează până în zilele noastre vestigii ale vremelnicilor stăpâniri romane, turce sau austriece. Are un statut aparte între aşezările României: este cel mai tânar oras şi, totodata, unul dintre cele mai vechi, o localitate a cărei istorie coboară în timp cu mai multe milenii, cele mai vechi vestigii umane din zonă provenind din paleoliticul mijlociu şi continuând neântrerupt, veac de veac, până în zilele noastre.Câteva vestigii din preistorie sunt de valoare aparte: idolul de la Cuina Turcului (cea mai veche reprezentare de artă din ţara noastră), depozitul de bronzuri de la Jupalnic, coiful de argint de la Porţile de Fier, aflat acum în patrimoniul Muzeului Institutului de arte din Detroit (S.U.A.); apoi, din perioada pregătirii războaielor daco-romane, au existat în zonă vestigiile Canalului roman de la Porţile de Fier şi tabula sa, precum şi cunoscuta “Tabula Traiana” de pe malul drept al Dunării, pusă la terminarea drumului roman tăiat prin stâncile Cazanelor, ambele vestigii datând din vremea Împăratului Traian.

O mare înflorire a cunoscut-o Orşova din perioada romană, antica Dierna, când localitatea s-a dezvoltat ca port la Dunăre, punct vamal, staţie rutieră la întretăierea a două drumuri principale ale provinciei (spre Tibiscus şi, în continuare, spre întreaga provincie dacică, celălalt de-a lungul Dunării, spre Drobeta şi Sucidava), centru meşteşugăresc şi comercial, dar şi religios (de altfel, două plăcuţe de aur cu inscripţii gnostice, descoperite aici, atestă prezenţa la Dierna a unor paleocreştini). Sub împăratul Septimius Severus oraşul e ridicat la rangul de municipiu. Apoi, în secolul al IV-lea, Dierna devine un însemnat port la Dunăre, aici construindu-se un castru ce a fiinţat până în secolul al VI-lea, sub Iustinian.

Orşova a fost o cetate însemnată la Dunăre şi în perioada pătrunderii otomane spre Europa, fiind puternic întărită de Iancu de Hunedoara şi căzând sub stăpânire turceasă abia în 1524. În secolul al XVIII-lea zona devine teatrul războaielor austro-turce, Orşova fiind stăpânită, alternativ, de cele două imperii.

După 1730, când austriecii au construit fortificaţia din insula Ada Kaleh, aici au sosit primii etnici germani, constructori; tot atunci s-a construit aici prima mănăstire catolică cu călugări.

Spre sfirsitul secolului al XVIII-lea insula-cetate a fost amenajata pentru locuire civila de catre populatia turceasca, populatie care a locuit insula pina in apropierea inundarii ei, cind a plecat in Turcia, Constanta, Orsova si Severin.

Pe atunci, cel putin 500 de locuitori, in marea majoritate turci, dar si citiva romani aveau fel de fel de meserii: cofetari, cizmari, croitori, tapiteri, preparatori de cafea la nisip si barcagii. Dupa primul razboi mondial, insula a revenit Romaniei Mari, dar administrarea ei a fost autonoma, conducatorul insulei fiind guvernator, ultimul dintre acestia Regep Pasa locuind in casa crenelata. Principale monumente (geamia-biserica turceasca, bazarele si altele) au fost transferate pe insula Simian de linga Drobeta Turnu-Severin.

În secolul al XIX-lea a avut loc dezvoltarea modernă a Orşovei. La aceasta au contribuit, pe de o parte, noile căi de comunicaţie, dezvoltarea navigaţiei cu aburi pe Dunăre – prin Agenţia austriacă prioritar – Orşova devenind port de însemnătate, mai cu seamă după lucrările de regularizare a şenalului navigabil.

Situată in sud-vestul ţării – acolo unde Dunărea, după ce scapă din Strânsoarea Cazanelor, se pregăteşte pentru a ataca ultima stavilă, aceea a Porţilor de Fier, Orşova – pe lângă farmecul locurilor si existenţa mijloacelor de trai – constituia şi o poartă obligatorie de trecere în această parte de lume.

Existenţa vechiului oraş a fost curmată de construirea barajului de la Porţile de Fier, el fiind strămutat, intre anii 1966 si 1974, cu 3 km spre nord, cuprinzând o parte din vatra fostului sat Jupalnic, si cu 15 m mai sus, adica de la 56m la 71m altitudine absolută.

Noua Orşovă este dispusă în amfiteatru pe malul vestic al golfului Cerna, intre 70 si 200m altitudine absolută, pe conurile de dejectie ale văilor Ţurlui, Ijnic si Cernei. Fostele terase nu mai pot fi recunoscute pe teren datorită lucrărilor de excavare, nivelare si a construcţiilor ce s-au efectuat in vatra oraşului.

Fluviul Dunărea influenţează favorabil dezvoltarea economică actuală a oraşului, singura întreprindere mare din oraş fiind S.C. ŞANTIERUL NAVAL S.A., care are profit şi nu înregistrează datorii la bugetul de stat.

Funcţiunea de bază a municipiului este industria. Ramurile prezente sunt: extracţia şi prelucrarea nemetaliferelor (serpentină, feldspat), constructii navale, construcţia de maşini şi prelucrarea metalelor, industria textilă.

Câteva dintre cele mai importante unităţi economice sunt: S.C. ŞANTIERUL NAVAL S.A. – având ca obiect de activitate construcţii şi reparaţii de nave fluviale, S.C. EXPLOATĂRI PORTUARE S.A. – având ca obiect de activitate manipulări de mărfuri, S.C. MERIDIAN S.A. – având ca obiect de activitate comerţ şi turism, SECTIA DRUMURI NATIONALE ORSOVA, avand in administrare 385 km de drumuri nationale, S.C. FLORICOLA S.A. – avand ca obiect de activitate transportul de marfuri, constructii, turism, salubritate, pescuit sportiv, comercializarea pestelui etc.

În 1999 numărul mediu de salariaţi era de 4350 de persoane, cei mai mulţi lucrând în industria prelucrătoare (1638) şi în industria altor mijloace de tansport (1051). Agricultura, ca ramură a economiei, este slab reprezentată, datorită calităţilor pedologice ale solului, ce nu se pretează agriculturii. În registrul agricol sunt înscrise un număr total de 1463 de gospodării care deţin terenuri agricole, animale domestice şi păsări, cu 1026 ha suprafaţă agricolă din care 15 ha vie, 22 ha livezi cu pomi, 306 ha păşuni naturale, 175 ha arabil, 508 ha fâneţe naturală, 480 ha izlazuri comunale.

In prezent, populatia consta în 14136 de persoane, iar in şcoli învaţă 2825 de elevi, cuprinzând, cu foarte puţine excepţii, toţi copiii de vârstă şcolară si prescolara.

Pentru populatia cu probleme materiale, cat si pentru cei cu probleme de sanatate Serviciul public de asistenta sociala desfasoara o activitate sustinuta pentru intrajutorarea acestora. Pentru a acorda o atentie speciala copiilor cu probleme la invatatura a fost infiintat Centrul de Integrare Sociala a Copiilor cu Cerinte Speciale si Dificultati Majore de Invatare, in urma implementarii unui proiect in cadrul programului Phare 2001 C.E.S. – Investitii in servicii sociale. De asemenea, a fost infiintat si un Serviciu pentru Ingrijirea Persoanelor Varstnice la Domiciliu.

Pentru a particulariza implicaţiile economico-sociale ale aşezării nu putem omite poziţia Orşovei faţă de prezenţa unor resurse naturale atât de importante în contextul dezvoltării activităţilor antropice.

Zona oferă resurse naturale de importanţă turistică, de o valoare deosebită şi legate, în special, de cursul Dunării şi anume: Cazanele Mici, Cazanele Mari – sectorul cel mai impunator si mai interesant al defileului; Pestera Veterani, inundată, aflată la intrarea în Cazanele Mari, Peştera Ponicovei (sau Peştera Liliecilor), situată în valea cu acelaşi nume, cu intrare inundată; relieful carstic dezvoltat pe platourile si versanţii munţilor Ciucaru Mic si Mare; golfurile lacului Portile de Fier I: Gura Vaii, Bahna, Cerna, Mraconia, Dubova; peisajele pitoreşti dintre Sviniţa si Greben, date de abrupturile calcaroase viu colorate; traseul pitoresc, cu sectoare de chei ale Vaii Mraconiei; aspectele peisagistice create de Dunare pe tot traseul sau (DN57); aspectele peisagistice de pe cursul inferior al Văii Cerna (5 km de pe teritoriul judeţului – E70), fondul piscicol al lacului si afluenţilor sai; fondul cinegetic al munţilor din imprejurimi (urs, mistreţ căprior).

Se remarcă existenţa în zonă a resurselor turistice naturale care au ca element de bază prezenţa calcarelor, prin formele de relief carstic pe care le generează. Menţionăm ca obiective turistice importante: Peştera Topolniţa, a doua ca mărime din ţară, monument al naturii de importanţă naţională; Peştera Epuran, monument al naturii de importanţă naţională; Cheile Costeştilor ( afluent al Topolniţei), complexul carstic Ponoarele, rezervaţie naturală de importanţa naţională, care reuneşte spectaculoase fenomene carstice – unele unicate pe plan naţional – în care se disting: Peştera Ponoarele, Lacurile Zatonul Mare si Mic, Podul Natural, Peştera Bulba, Peştera Podului; formaţiunile carstice din imprejurimile comunei Balta (polii, sorburi carstice permanente – Lacul Balta, Cornetul Mare al Bălţii, grote – Peştera Balta); izvoarele si Cheile Cosuştei – zonă protejată, de interes naţional; Polia de la Nadanova, cea mai mare din Podişul Mehedinţi; cornetele calcaroase de la Obârşia Cloşani, zone protejate de interes naţional; Padurea de liliac de la Ponoare, rezervaţie naturală; relieful carstic de pe Valea Motrişorului; cursul mijlociu al Văii Cerna aferent judeţului, intre văile Craiova si Tasna; aspectele peisagistice ale traseului rutier DN 67 D (Baia de Arama – Valea Cernei).

O altă resursă a zonei o constituie fondul forestier localizat pe versanţii Munţilor Almăjului.

Resursele hidroenergetice ale zonei adiacente sunt în studiu privind folosirea lor, după anul 1986 (Râul Ieşelniţa, zona Cazanele) alături de posibilitatea creşterii resurselor piscicole prin culturi intensive de peşte în „golfurile” Dunării.

Oraşul se află la încrucişarea unor importante căi de comunicaţie, având legături lesnicioase atât pe şosea, cât si pe calea ferată şi pe apă. Centrele urbane cele mai apropiate sunt: Drobeta Turnu Severin – 25km, Băile Herculane – 20km, Moldova Nouă – 110km. Până la Bucureşti sunt 350km, iar până la Timişoara 200km. Prin Băile Herculane şi, în continuare, pe Valea Cernei, se poate ajunge in Depresiunea Petroşani. Astfel, oraşul poate deveni un centru turistic important de polarizare, dar şi de dispersie a fluxurilor turistice din zonă.

Turismul are largi posibilităţi de dezvoltare in numeroase combinaţii de trasee si variante, după natura obiectivelor, preferinţe, timpul avut la dispoziţie. Orşova este avantajată şi prin parcurgerea unui traseu deosebit de spectaculos în defileul Dunării sau numai până la Cazane.

Se presupune că defileul “Porţile de Fier” provine dintr-o veche strâmtoare marină ce face legătura între Lacul Panonic din vest si Lacul Pontic, ce ocupă actualul spatiu al Câmpiei Române. Cu timpul, apele fluviului au săpat in şisturile cristaline, granite si calcare cel mai spectaculos defileu european. Conform unei alte ipoteze, defileul s-ar fi format prin captarea, de către un râu ce curgea spre Lacul Pontic, a Dunării vechi, ce curgea spre Lacul Panonic.

Formele de relief din sectorul defileului prezintă o bogăţie si varietate ieşite din comun. Relieful carstic evidenţiaza forme de suprafaţă variate: chei, doline, uvale, lapiezuri, larg raspândite, îndeosebi în platourile carstice Ciucaru Mare, Ciucaru Mic si Sfânta Elena, precum si in văile afluente Dunării – Berzasca, Mudavita Seaca. Carstul de adâncime este prezent prin numeroase peşteri si avene, dintre care se detaşeaza peşterile Gaura cu Muscă, Valea Polevii, Gaura Chindiei II.

Plecând din Moldova Veche, din apele Dunării răsar câteva insule ce constituie resturi din vechiul ostrov omonim care, în urma construirii hidrocentralei “Portile de Fier” si a lacului de acumulare, a fost inundat. Aici Dunărea are cea mai mare lăţime din defileu, de peste 5 km. Imediat dupa localitatea Coronini (Pescari), cele doua maluri ale fluviului se apropie foarte mult, Dunărea săpându-si albia in calcare mezozoice. Pereţii trec de 100 m inălţime, iar lăţimea nu depăşeşte 500 m. Din apele fluviului iese stânca Babacai, folosită în trecut de cei care vămuiau vasele aflate în trecere prin defileu. În jurul acestei stânci s-au ţesut multe legende.

Trecând dincolo de zona cu praguri, fluviul pătrunde in bazinetul Sicheviţa – Liubcova, unde-şi are gura de vărsare pârâul Oraviţa. Aici se află localitatea Berzeasca, în vatra satului înălţându-se biserica cu hramul “Sf. Arhangheli”, monument de arhitectură, construita in stil baroc la 1836 şi, totodata, cea mai veche biserică din Clisura Dunării.

In aval de localitatea Cozla, Dunărea intră în al doilea sector calcaros din lungul defileului, cu cataracte rămase si astăzi pe fundul lacului de acumulare. Stâncile şi vegetaţia forestieră imprimă peisajului o imagine ce încântă privirea turiştilor. În continuare fluviul intră în bazinetul Sviniţa, cu o lăţime de pâna la 2 km. Localitatea

Sviniţa a fost mutată pe un nou amplasament la sfârşitul deceniului 7, pe coasta Muntelui Veligan, vechiul amplasament fiind acoperit de apele lacului de acumulare.

Aici se văd ieşind din apă turnurile cetătii Tricule (Tri Kule sau Triculi), ridicată in secolul al XVII-lea pentru a opri expansiunea otomană.

După confluenţa cu râul Plavişeviţa, Dunărea intră în cel de-al treilea sector de îngustare, Cazanele Mari, flancat de abrupturile calcaroase ale Ciucarului Mare (316 m) şi ale vecinului său sârbesc Veliki Strbac (768 m). Pereţii Cazanelor Mari au inălţimi de peste 200 m, iar înălţimea medie a albiei este de 150 m. În pereţii Ciucarului Mare se deschid mai multe guri de peşteră, dintre care sunt mai importante Gura Ponicovei, Piscabara si Veterani.

Dincolo de Cazanele Mari, apele fluviului pătrund în micul bazinet Dubova, ce are forma unui golf cu aspect semicircular. În aval de Dubova, Dunărea pătrunde în Cazanele Mici formate din Ciucaru Mic (313 m) – pe stânga – si Mali Strbac (612 m) – pe dreapta, masive calcaroase de varsta mezozoică. În acest sector, cu o lungime de cca. 3,6 km, albia atinge cea mai mică lăţime din defileu, 150 m. În aval, peretele de calcar al Ciucarului Mic este spintecat de pârâul Mraconia, un mic golf al lacului patrunzând pe Valea Mraconiei spre amonte.

Aval de confluenţa Mraconiei cu Dunărea, apele fluviului pătrund intr-o zonă largă, cu relief domol, alcătuit din granite de Ogradena, pe malul sârbesc fiind taiată în piatră “Tabula Traiană” şi o porţiune din vechiul drum roman, început de Tiberiu în anul 33 d. Hr. şi terminat de Traian în anul 105 d.Hr., ca o necesitate pentru cucerirea Daciei.

După confluenţa cu pârâul Ieselniţa, apele fluviului pătrund in bazinetul larg al Orşovei. Acesta are aspectul unui golf, format la gura de vărsare a râului Cerna în Dunăre.

În Orşova, pe lângă resursele naturale de importanţă turistică, mai pot fi vizitate Mânăstirea Sfânta Ana, al cărei ctitor a fost Pamfil Şeicaru şi Biserica Catolică – monument de arhitectură – situată în zona centrală a oraşului.Orşova este.şi un punct de plecare pentru turiştii care vor sa cunoască frumuseţile defileului şi ale Munţilor Banatului atât pe şosea, cât şi pe apă cu ajutorul vaporaşelor de croazieră.

Apele Dunării îşi continuă drumul până la barajul de la Gura Văii, unde pun în mişcare turbinele hidrocentralei “Portile de Fier”. În urma construirii barajului, ce serveşte pentru traficul rutier, au fost rezolvate problemele de navigatie ce existau în sectorul de defileu, datorită ridicării nivelului apei. Barajul este prevăzut cu doua ecluze, una in sectorul românesc şi una în sectorul iugoslav, fapt ce asigură navigaţia dinspre aval spre amonte si invers. Construcţia e folosită în comun de România si Iugoslavia, hidrocentrala are o putere instalată de 2100 MW.

Potenţialul turistic, corelat cu cel de transport, pe măsura popularizării sale, şi a creării infrastructurii specifice adecvate constituie o sursă majoră de activitate economică pentru Orşova. Condiţiile naturale şi poziţia geografică favorizează dezvoltarea următoarelor forme de turism: pentru sporturi nautice, odihnă, recreere, tranzit (croaziere fluviale şi auto), pescuit sportiv şi vânătoare şi, de asemenea, congrese, reuniuni, afaceri.

Pentru dezvoltarea turistică a oraşului trebuie să se aibă în vedere următoarele zone: Graţca, Dealul Moşului şi Coramnic, unde se pot amplasa case de vacanţă şi alte dotări pentru turism.

Oraşul îşi propune câteva dotări turistice:

  • port turistic, ponton, bărci, yole, surfing, hangare;
  • sali de sport: in anul 2004 a fost construita o sala de sport cu 50 de locuri – finantare CNI si buget local (alei, bransament electric, bransament apa-canal), iar in 2008 o alta sala de sport, care nu este inca finalizata;

şi următoarele amenajări:

  • o faleza turistica, de-a lungul careia va fi amenajata o promenada pe o lungime de cca. 1500 m si o latime de 3 m; 4 obiecte denumite generic „amenajari pentru acostarea navelor” (finantare Phare 2001 C.E.S. – Investitii in infrastructura mica)- lucrarile au demarat, urmand sa fie finalizate la 30.09.2006;
  • in zona insulei, in partea dinspre sud a acesteia, se va amenaja un mic port de agrement.

Graţca:

  • case de vacanţă,
  • ponton pentru agrement nautic,
  • stand pentru pescuit recreativ;

Pentru cazare există: hotel „Meridian” cu o capacitate de 50 de locuri, Mânăstirea „Sfânta Ana” – dispune de 50 de locuri de cazare, pe perioada anotimpului calduros, iar Statiunea Geografica dispune de 100 de locuri de cazare, cu cantina cu 30 de locuri, putand functiona in 3 schimburi. Se pot aminti internatele liceelor din Orsova, având capacitatea de cazare de 300 de locuri si tot atâtea la cantină şi tabăra, cu 180 de locuri de cazare si 100 de locuri la cantina.

Pe Clisura Dunarii se afla pensiuni ca: Steaua Dunarii, Melba, Iulia, La ponton, Elis etc .

Dunarea favorizeaza plimbari cu vaporasele de croaziera, barci, hidrobiciclete dar si practicarea unor sporturi, cel mai important dintre acestea fiind canotajul.

Se va avea în vedere declanşarea unor acţiuni promoţionale de amploare prin includerea ofertei turistice locale în cataloagele marilor firme tour-operatoare.

© Copyright 2009-2017. ATACD. Toate drepturile rezervate.
Servicii de marketing online oferite de Visuda Marketing.